Tokenul reprezintă un tip de criptoactiv. În practică sunt utilizați o serie de termeni pentru tokenuri precum:,,token de investiții”,,, token utilitar”, ,,token raportat la active”, ,,token asimilat monedei electronice”, ,,token nefungibil (NFT)”., acești termeni desemnând de fapt mai multe tipuri de tokenuri, pe care le vom prezenta mai jos în cadrul prezentului articol.
1.Definiția tokenurilor în reglementări
Numeroase state au adoptat acte normative prin care au definit tokenurile , mai ales tokenurile de investiții. În România, tokenul nu este definit în mod expres în legislația existentă, însă pe cale de interpretare a definiției monedei virtuale, tokenul ar putea fi încadrat în definiția monedei virtuale.
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (,,Legea AML/CTF’’) definește moneda virtuală drept ,,o reprezentare digitală a valorii, care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal şi nu deţine statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb şi poate fi transferată, stocată şi tranzacţionată electronic’’.
- Tipologia tokenurilor în practică
a) Tokenurile de investiții (security tokens)
Tokenurile de investiții sunt tokenuri destinate în principal investițiilor pasive în entitatea emitentă sau într-un activ subadiacent. Unele tokenuri au caracteristici similare cu instrumentele financiare tradiționale (e.g. acțiuni, obligațiuni) și sunt menționate în mod obișnuit ca „tokenuri valori mobiliare” (security tokens) sau „tokenuri de investiții”.
În practică este utilizat uneori termenul ,,tokenuri de securitate’’ pentru ,,security tokens’’, pe care însă îl considerăm eronat, reprezentând doar o traducere neadecvată.
În vederea exemplificării, un token de investiții reprezintă partea de capital social pe care o societate o vinde către investitori. Investitorii care achiziționează tokenul așteaptă dividende și pot decide cu privire la modul în care este administrată societatea. În practică, aceste tokenuri de investiții nu sunt emise prea des, din cauza cerințelor stricte de reglementare din majoritatea statelor.
b) Tokenurile utilitare (utility tokens)
Tokenurile utilitare sunt tokenuri care acordă deținătorilor în viitor acces la produse sau servicii specifice, acestea putând fi utilizate pentru achiziționarea respectivelor produse sau servicii.
Totuși, tokenul utilitar nu constituie un mijloc de schimb de uz general deoarece, în general, acesta poate fi utilizat numai pe platforma tokenului respectiv. Un exemplu este tokenul Storj care poate fi utilizat pentru a plăti spațiu de stocare în rețeaua de cloud Storj.
În practică și în unele articole, există referiri la tokenurile de aplicație, tokenurile cu valoare de rețea (legate de valoarea și dezvoltarea unei rețele) și tokenurile de lucru (care oferă dreptul de a contribui la un sistem), însă toate aceste subcategorii de tokenuri pot fi subsumate categoriei de tokenuri utilitare.
Este important să subliniem că aceste subcategorii se pot suprapune, astfel încât un token să se încadreze în mod facil în două sau chiar trei dintre subcategorii, în practică fiind denumite drept ,,tokenuri hibride’’.
c) Tokenurile raportate la active (criptomonedele stabile-stablecoins)
Tokenurile raportate la active (denumite în practică ,, criptomonede stabile’’) vizează menținerea unei valori stabile prin raportare la:
- diverse valute fiduciare (denumite în practică ,,fiat-collateralized stablecoins/criptomonede stabile cu garanție fiat’’, g. Tether -USDT și TrueUSD care au o valoare echivalentă cu cea a unui singur dolar SUA și sunt susținute de depozite în dolari ca garanție);
- una sau mai multe mărfuri (valoarea acestora fiind stabilită la una sau mai multe mărfuri și răscumpărabilă pentru astfel de mărfuri g. aur-XAUT, Digix Gold);
- unul sau mai multe criptoactive sau un coș de astfel de criptoactive (denumite în practică ,,crypto-collateralized stablecoins/criptomonede stabile cu garanție cripto’’, g. DAI care își propune să își păstreze valoarea cât mai aproape de un dolar SUA).
d) Tokenurile nefungibile (NFT)
Tokenuri nefungibile (NFT-urile) sunt criptoactive aflate pe blockchainuri, având coduri de identificare și metadate unice care le disting între ele. NFT-urile se caracterizează prin următoarele elemente[1]: unicitate (un NFT este sau reprezintă un obiect unic), indivizibilitate; non-fungibilitate (NFT-urile nu sunt fungibile și replicabile).
NFT-urile pot fi utilizate pentru a reprezenta active din lumea reală, precum lucrări de artă și imobile. NFT-urile sunt cel mai adesea utilizate în domeniul conținutului digital și au avut beneficiat de un interes sporit din partea dezvoltatorilor de jocuri.
Construcția distinctă a fiecărei NFT are potențialul pentru mai multe cazuri de utilizare. Fiecare NFT este unic și de neînlocuit, făcând astfel imposibil ca un NFT să fie egal cu alt NFT, conținând o identitate unică, netransferabilă, pentru a-l distinge de alte tokenuri.
NFT-urile pot fi utilizate pentru a reprezenta identitățile oamenilor, drepturile de proprietate etc. O parte din piața actuală a NFT-urilor este centrată în jurul colecțiilor de operă de artă digitală, cărți sportive și rarități.
- Tipologia tokenurilor în Propunerea de Regulament MiCA
Propunerea de Regulament privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (denumită în continuare ,,Propunerea de Regulament MiCA’’) acoperă următoarele tipuri de tokenuri și criptoactive:
(i) Tokenurile raportate la active
Propunerea de Regulament MiCA definește tokenul raportat la active drept un tip de criptoactiv care vizează menținerea unei valori stabile, prin raportare la valoarea mai multor monede fiduciare care au statut de mijloc legal de plată, a uneia sau a mai multor mărfuri ori a uneia sau a mai multor criptoactive sau a unei combinații de astfel de active.
Se poate observa faptul că definiția tokenului raportat la active oferită de Propunerea de Regulament MiCA se suprapune cu definiția din practică a tokenului raportat la active. Prin urmare, se pot oferi exemplele de mai sus privind tokenurile raportate la active.
Stabilizându-și valoarea, aceste tokenuri raportate la active urmăresc adesea să fie utilizate de către deținătorii lor ca mijloc de plată pentru achiziționarea de bunuri și servicii și ca mijloc de tezaurizare.
În practică există tokenuri raportate la active care sunt desemnate adesea drept ,,criptomonede stabile’’, iar Comisia Europeană oferă o clarificare în Propunerea de Regulament MiCA cu privire la așa-numitele criptomonede stabile algoritmice, menționând că acestea nu ar trebui să fie considerate tokenuri raportate la active, atât timp cât acestea nu urmăresc să își stabilizeze valoarea prin raportarea la un alt activ sau la mai multe alte active.
(ii) Tokenurile asimilate monedei electronice
Propunerea de Regulament MiCA definește tokenul asimilat monedei electronice drept un tip de criptoactiv al cărui scop principal este de a fi utilizat ca mijloc de schimb și care vizează menținerea unei valori stabile, prin referire la valoarea unei monede fiduciare care are statut de mijloc legal de plată.
În practică există tokenuri asimilate monedei electronice care sunt descrise adesea ca fiind criptomonede stabile. Aceste așa-zise ,,criptomonedele stabile”, a căror valoare este garantată de o monedă unică fiduciară, sunt apropiate de definiția dată monedei electronice în Directiva privind moneda electronică (,,EMD2”), au caracteristici comune cu monedele electronice și astfel aceste criptomonede stabile ar putea fi calificate drept monedă electronică.
După cum se observă, în practică sunt denumite ,,criptomonede stabile” atât tokenuri raportate la active, cât și tokenuri asimilate monedei electronice. În vederea facilitării încadrării criptomonedelor stabile în categoriile de criptoactive prevăzute de Propunerea de Regulament MiCA, menționăm următoarele: criptomonedele stabile care se raportează la singură monedă fiduciară (e.g, Euro, USD) sunt tokenuri asimilate monedei electronice, iar criptomonedele stabile care se raportează la mai multe monede fiduciare, mărfuri sau valoarea altor criptoactive sunt tokenuri raportate la active.
(iii) Tokenurile utilitare
Propunerea de Regulament MiCA definește tokenul utilitar drept un tip de criptoactive care este destinat să asigure accesul digital la un bun sau un serviciu, disponibil pe DLT, și care este acceptat doar de către emitentul tokenului respectiv.
Tokenurile utilitare au scopuri nefinanciare, legate de operarea unei platforme digitale și a serviciilor digitale.
(iv) Alte criptoactive
Această categorie intenționează să includă toate celelalte criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active și tokenurile asimilate monedei electronice.
În opinia Comisiei Europene, „criptoactivele” și, de asemenea, „tehnologia registrelor distribuite” ar trebui să fie definite cât mai larg posibil pentru a curprinde toate tipurile de criptoactive care nu intră în prezent în sfera legislației Uniunii Europene din domeniul serviciilor financiare.
În ceea ce privește tokenurile de investiții, așa cum am menționat mai sus, aceste tokenuri de investiții sunt considerate drept instrumente financiare, iar Propunerea de Regulament MiCA nu se aplică criptoactivelor care pot fi considerate drept instrumente financiare.