Criptoactivele reprezintă una dintre principalele aplicații ale tehnologiei registrelor distribuite (DLT) în domeniul financiar și se află în continuă expansiune, oferind o serie de oportunități.

 

        1.   Definiția criptoactivelor

 

Autoritățile europene au analizat criptoactivele și au oferit definiții ale acestora în studiile și rapoartele emise. O definiție general acceptată și utilizată atât de autoritățile europene , cât și în practică este următoarea:,,criptoactivele sunt active digitale înregistrate pe un registru distribuit, securizate prin criptografie’’.

În septembrie 2020, Comisia Europeană a adoptat Propunerea de Regulament privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (denumită în continuare ,,Propunerea de Regulament MiCA’’) în care a fost introdusă definiția criptoactivelor.

Potrivit Propunerii de Regulament MiCA, criptoactivul este o reprezentare digitală a valorii sau a drepturilor care pot fi transferate și stocate electronic, utilizând DLT sau o tehnologie similară.

 

  1. Tipologia criptoactivelor

 

Este important de precizat faptul că nu există o taxonomie convenită la nivel internațional pentru clasificarea criptoactivelor în reglementările existente. Totuși, în teorie și în practică au fost tratate trei categorii de criptoactive:

-criptomonedele;

– tokenurile;

-valorile mobiliare crypto (crypto-securities).

 

a) Criptomonedele

 

Autoritățile europene au definit criptomoneda (,,cryptocurrecy’’) drept ,,reprezentarea digitală a valorii, care:

  • este destinată să constituie o alternativă peer-to-peer („P2P”) la o monedă fiduciară,
  • este utilizată ca mijloc de schimb de uz general, independent de orice bancă centrală,
  • este asigurată printr-un mecanism cunoscut sub numele de criptografie, și
  • poate fi transformată în monedă fiduciară și invers’’.

 

Simplificând definiția de mai sus, criptomoneda este un mijloc de schimb, creat și păstrat electronic în blockchain.

 

Din perspectivă tehnică, o criptomonedă este originară propriului său blockchain, fiind construită și funcționând pe propriul său blockchain. În vederea exemplificării, critomoneda Bitcoin operează și funcționează pe blockchain-ul Bitcoin, iar criptomoneda Ether operează și funcționează pe blockchain-ul Ethereum.

 

În teorie, criptomoneda este denumită și ,,cryptocoin’’ de către unii autori, iar în practică adesea se utilizează termenul ,,coin’’.

 

b) Tokenurile

 

În practică, tokenul este calificat uneori drept un tip de criptomonedă, iar în alte surse de pe internet, precum și în documentele emise de Comisia Europeană, tokenul este calificat drept un tip de cripto-activ. Achiesăm ultimei abordări, în sensul calificării tokenului drept un cripto-activ pe baza următoarelor considerente:

-Din perspectivă tehnică există diferențe între criptomonede și tokenuri: o criptomonedă este originară propriului său blockchain, fiind construită și funcționând pe propriul său blockchain, în timp ce un token nu are și nu funcționează pe propriul său blockchain, tokenul fiind utilizat în general cu aplicații descentralizate („dApps”).

-Dacă am califica tokenul ca fiind o criptomonedă, atunci ar exista o suprapunere între termenul ,,coin” și termenul ,,token” și ar putea fi generate neclarități.

Tokenul reprezintă un tip de criptoactiv, care are încorporată o creanță împotriva unei entități, constând în servicii, produse.

Având în vedere faptul că definiția criptoactivului oferită de Propunerea de Regulament MiCA are o sferă extinsă de aplicare, considerăm că această definiție vizează atât tokenurile, cât și criptomonedele.

 

c) Valorile mobiliare crypto (crypto-securities)

 

În diverse studii și articole, s-a susținut că tehnologia DLT ar putea fi aplicată în cazul pieței de capital, pentru a înregistra, emite și transfera acțiuni și alte valori mobiliare, inclusiv în procesul compensării și decontării acestora. Pentru aceste valori mobiliare care utilizează tehnologia DLT, în practică a început să fie utilizat termenul de ,,valori mobiliare cripto”(crypto-securities) și a fost analizată inclusiv ipoteza în care aceste valori mobiliare care utilizează DLT ar trebui considerate din punct de vedere juridic valori mobiliare (instrumente financiare).

În Pachetul privind finanțele digitale legislativ propus de Comisia Europeană se află si o propunere de Directivă privind modificarea MiFID II și a altor directive privind serviciile financiare, care are drept scop să modifice sau să clarifice anumite dispoziții din directivele existente ale UE privind serviciile financiare, dar mai ales să introducă instrumentele financiare bazate pe DLT (crypto-securities) în definiția existentă a „instrumentelor financiare” din Directiva MiFID II, fapt care va determina aplicabilitatea legislației din domeniul serviciilor financiare în cazul crypto-securities.

 

 

  1. Distincția dintre diferite categorii de criptoactive

 

3.1. Distincția dintre tokenuri și criptomonede

 

După cum am menționat mai sus, atât tokenul, cât și criptomoneda sunt criptoactive, însă acești doi termeni sunt diferiți. O modalitate utilă pentru a realiza distincția dintre o criptomonedă și un token este de a analiza următoarele aspecte:

  • dacă un criptoactiv are propriul său blockchain, fiind independent de alte blockchain-uri sau dacă este susținut de un blockchain preexistent.

În vederea simplificării, Ether (ETH) este o criptomonedă deoarece are propriul său blockchain – denumit Ethereum (ETH operează și funcționează pe blockchain-ul Ethereum, ETH fiind astfel originară propriul său blockchain), care este independent de alte blockchain-uri. Iar JNT și OmiseGo (OMG) sunt tokenuri care sunt susținute de blockchain-ul preexistent Ethereum și care nu ar exista fără blockchain-ul Ethereum. Așadar, tokenurile nu au propria lor rețea blockchain. În general, cele mai multe tokenuri există pentru a fi utilizate cu dApps.

  • scopul unui criptoactiv: criptomoneda este destinată a fi un mijloc global de schimb, în timp ce tokenul este destinat în principal pentru a fi utilizat într-un sistem specific, fiind emis pentru o anumită funcție sau utilizare limitată.

În vederea exemplifcării, Bitcoin și ETH sunt criptomonede, reprezentând unități de valoare folosite ca un mijloc de schimb, de stocare de valoare și unitate de cont pe mai multe platforme. Mai precis, acestea îndeplinesc majoritatea funcțiilor unei monede fiduciare, deși nu sunt monede fiduciare. Un token este Steem, care este utilizat pe Steemit, o platformă de blogging și social media bazată pe blockchain. Utilizatori plătesc și primesc plăți în Steem și este un stimulent pentru creatorii de conținut pe platformă. Tokenul Steem nu poate fi utilizat pe alte platforme pentru a achiziționa servicii/produse.

Subliniem faptul că un criptoactiv poate fi astăzi un token, iar în viitor poate deveni o criptomonedă. Spre exemplu, în primele sale zile Bitcoin era mai degrabă un token decât o criptomonedă. Funcția sa principală a fost de a servi drept stimulent pentru cei care și-au utilizat calculatoarele pentru a sprijini rețeaua Bitcoin. În timp, Bitcoin a devenit acceptat ca mijloc de plată în afara reţelei Bitcoin, putându-se susține că acest aspect a transformat Bitcoin într-o criptomonedă.

Propunerea de Regulament MiCA nu face distincție între criptomonede și tokenuri, ci oferă o definiție a criptoactivelor, având o arie de aplicare extinsă, de așa manieră încât are capabilitatea de a include atât criptomonedele, cât și tokenurile.

 

3.2. Distincția dintre criptomonede și valori mobiliare crypto (crypto-securities)

 

Așa cum am menționat mai sus, crypto-securities sunt valori mobiliare care utilizează tehnologia DLT, acestea reprezintă instrumente financiare și li se aplică legislația din domeniul instrumentelor financiare.

Criptomonedele nu reprezintă instrumente financiare și nu li se aplică legislația din domeniul instrumentelor financiare.